|
|
PNEUMOLOGIE |
|
Pneumologia este specialitatea care se ocupa cu depistarea, diagnosticarea, tratarea şi recuperarea bolnavilor care sufera de boli ale aparatului respirator prin mijloace nechirurgicale
BOLI ALE CAILOR AERIENE
Astm
Bronsita acuta
Bronsita cronica
BPOC
Bronsiolita
Bronsiectazia
Malacia şi stenoza de cai aeriene
Fistula traheo-esofagiana
Boli ale cailor aeriene superioare
Disfuncţia corzilor vocale
Aspiraţia de corp străin
Reflux gastro-esofagian
TUMORI TORACICE
Cancer pulmonar
Tumori pulmonare metastatice
Mezoteliom
Tumori pleurale (metastatice şi altele)
Tumori benigne intratoracice
Tumori mediastinale
Tumori ale peretelui toracic
Sarcomul
Limfomul
INFECTII RESPIRATORII NON-TB
Infectii de tract respirator superior
Infectii de tract respirator inferior
Pneumonia comunitara
Pneumonia nosocomiala
Pneumonia la gazda imunocompromisa
Alte pneumonii
Pleurezia parapneumonica şi empiemul
Abcesul pulmonar
Infectia fungica
Infestarea parazitica
Infectia virala epidemica
TUBERCULOZA
Tuberculoza pulmonara
Tuberculoza extrapulmonara
Tuberculoza la gazda imunocompromisa
Infecţia tuberculoasa latenta
Boli mycobacteriene non-tuberculoase
BOLI VASCULARE PULMONARE
Embolism pulmonar
Hipertensiunea pulmonara primara
Hipertensiunea pulmonara secundara
Vasculite şi hemoragia pulmonara difuza
Malformatii arteri-venoase
BOLI OCUPATIONALE
ŞI DE MEDIU
Astmul ocupational
Sindromul disfunctiei reactive de cale aeriana (RADS)
Pneumoconioza şi boala legata de azbest
Pneumonita de hipersensibilitate
Boli determinate de inhalarea de praf şi gaz toxic
Boli legate de poluarea în spatii inchise (indoor pollution)
Boli legate de poluarea în spatii deschise (outdoor pollution)
Boli legate de fumat
BOLI PULMONARE
INTERSTITIALE DIFUZE
Sarcoidoza
Pneumonii interstiţiale idiopatice incluzând fibroza pulmonara idiopatica (IPF), pneumonia interstiţiala non-specifica (NSIP), pneumonie criptogenica în organizare (COP), pneumonie interstiţiala acuta (AIP), bronsiolita asociata unei boli pulmonare interstitiale (RB-ILD), pneumonie interstitiala descuamativa (DIP), pneumonie interstitiala limfoida (LIP)
Pneumonie criptogenica în organizare (COP) de etiologie necunoscuta/ bronsiolita obliteranta cu pneumonie în organizare (BOOP)
BOLI IATROGENE
Boli induse de medicamente
Complicaţii ale procedurilor invazive
Boli determinate de radioterapie
LEZIUNI ACUTE
Leziune pulmonara de inhalare
Leziune toracica traumatica
INSUFICIENTA RESPIRATORIE
Sindromul de detresă respiratorie acuta (ARDS)
Boli pulmonare obstructive
Boli neuromusculare
Boli de perete toracic
Alte boli restrictive
BOLI PLEURALE
Pleurezia
Chilotoraxul
Hemotoraxul
Fibrotoraxul
Pneumotoraxul
BOLI ALE PERETELUI TORACIC
ŞI ALE
MUSCULATURII RESPIRATORII
(INCLUZAND DIAFRAGMUL)
Malformaţii ale peretelui toracic
Tulburări neuromusculare
Paralizia de nerv frenic
Hernia diafragmatica
BOLI MEDIASTINALE
(excluzând tumorile)
Mediastinita
Pneumomediastinul
MANIFESTARI PLEURO-PULMONARE ALE BOLILOR SISTEMICE (extrapulmonare)
Colagenoze
Boli cardiace
Boli abdominale
Boli hematologice
Obezitatea
Sindromul de hiperventilatie
ANOMALII GENETICE ŞI DE DEZVOLTARE
Fibroza chistica
Dischinezia ciliara primara
Deficienta de α1 antitripsina
Malformatii
SARCINA ŞI PATOLOGIA RESPIRATORIE
Astm
Fibroza chistica
Tuberculoza
Sarcoidoza
Boli pulmonare restrictive
Boli respiratorii determinate de sarcina
BOLI ALERGICE (MEDIATE IgE)
Boli ale cailor aeriene superioare
Astmul
Aspergiloza bronhopulmonara
Anafilaxia
BOLI EOZINOFILICE
Bronşita eozinofilica non-astmatica
Pneumonia eozinofilica acuta şi cronica
Sindromul hipereozinofilic
Sindromul Churg-Strauss
PATOLOGIA SOMNULUI
Sindromul de apnee obstructiva în somn
Sindromul de apnee centrala în somn
Sindromul de hipoventilatie în obezitate
IMUNODEFICIENTE
Sindromul imunodeficientei dobandite
Patologia legata de infectia HIV
Boli induse de medicatie
Boala graft versus gazda
Imunodeficienta post transplant
BOLI PULMONARE ORFANE
Histiocitoza
Limfangioleiomiomatoza (LAM)
Proteinoza pulmonara alveolara
SIMPTOME ŞI SEMNE
Dispneea
Wheeze
Stridor
Disfonie
Tuse
Producţia de sputa
Durere toracica anterioara
Hemoptizia
Sforăitul
Simptome generale ale bolilor incluzând febra, scăderea ponderala, nicturia, somnolenta diurna
Semne anormale la inspecţie incluzând cianoza, pattern-uri respiratorii anormale, hipocratism digital, malformaţii de perete toracic, sindrom de vena cava superioara şi sindrom Horner
Anomalii descoperite la palpare şi percuţie
Anomalii descoperite la auscultatie
-
Tusea este un reflex de aparare a organismului prin care se elimina particule (daunatoare ) din arboreal respirator
-
Tusea persistenta este insa patologica si de obicei trebuie investigata( cautata o cauza )Cauze frecvente sunt:
-
Infectii ale tractului respirator
-
Fumatul
-
Antihipertensive din clasa captoprilului-enalapril,ramipril
-
Astm bronsic boala extrem de prevalenta azi mai ales in zone cu poluare chimica - Tg Mures, Tarnaveni cu multe cazuri nediagnosticate-subclinice
-
Primul pas Spirometrie = explorari functionale respiratorii masoara functia plamanilor (volumele de aer inspirate –expirate)
-
Radiografie toracica
-
Recomandam un control simplu 1-2 ori pe an la cei cu factori de risc-fumatori, lucratori in mediu cu noxe. | | | |
| MEDICINA INTERNA |
 CONSULTATII MEDICINA INTERNA ECOCRAFIE GENERALA
CARDIOLOGIE
EKG
ANALIZE LABORATOR (COLAB.)
ECOCARDIOGRAFIE (COLAB.) EVALUARI SI MONITORIZARE PERIODICE PACIENTI | | | |
|
ENDOKLINIK - PNEUMOLOGIE & INTERNE
|
|
CONSULTATII CABINET ENDOKLINIK TG MURES
Dr.BUNUS AMALIA - Medic Specialist Medicina Interna
Dr. BUNUS PAUL - Medic Primar Pneumolog
Personal medical cu competente profesionale pe structura Medicina Interna si Pneumologie
|
|
Radiografiile
Radiografiile sunt in general destul de lipsite de riscuri.Un om poate tolera intr-un an circa 300 de radiografii adica cam 25 pe luna mai ales cele pulmonare.cele dentare sunt si mai putin riscante.Mai iradiante sunt cele osoasesi tranzitul baritat gastrointestinal,sau clismacu Ba (irigografia) tot mai rar folosite
Gravidele desigur sunt mai expuse,de asemenea pielea,testiculele,ovarele sunt mai expuse ca alte organe
Se pot face radiografii cu sort de plumb in multe situatii :
Tomografia computerizata este foarte iradianta,se recomanda examenul unui singur segment pe sedinta ex doar torace sau doar abdomen
Rezonanta magnetica nu, prezinta riscuri,nici ecografia .
Fumatul prezinta un risc de cancer cu mult mai mare decat radiografiile deci un fumator ar fi ridicol sa nu faca radiografii pe motiv de iradiere!
Chiar si la computer tomograf repetat trebuie cantarit riscul cu informatiile aduse si mai ales a celor cu cancer
Bronhoscopia
Bronhoscopia sau endoscopia bronsica reprezinta vizualizarea arborelui bronsic cu ajutorul fibrelor optice
Cu mijloacele moderne bronhoscopia practic nu are contraindicatii,iar indicatiile pot cuprinde orice afectiune pulmonara
Nu este foarte placuta dar nu prezinta pericole si in nici un caz nu da cancer cum se credea in trecut cand se practica pentru aceasta afectiune
Se practica sub anestezie locala cu xilina 2% gargara,spray,instilare la baza limbii
Aparatul permite de asemenea aspiratia de fluide (sange,puroi,esantioane sputa),spalatura bronsica –instilarea si apoi aspirarea de fluide dintr-un loc dat,biopsia bronsica,si chiar mici interventii extrargerea de corpi straini,rezectii de tumori polipoide.
Bronhopneumopatia obstructiva cronica (BPOC)
Bronhopneumopatia obstructiva cronica (BPOC) reprezinta un grup de boli cronice, (care au evolutie pe termen lung ) ireversibile care determina dispnee (dificultatea respiratiei, gafaiala) datorita faptului ca aerul nu este expirat corespunzator din plamani. In timp, bronhopneumopatia obstructiva cronica se agraveaza si poate duce la, afectare cardiaca si moarte.
In bronsita cronica, bronsiile (caile care transporta aerul spre plaman) sunt inflamate, ceea ce determina ingustarea lor si aparitia dispneei. Simptomul caracteristic al bronsitei cronice este tusea productiva (cu expectoratie de sputa).
Se crede ca inafara fumatului, alti iritanti pulmonari (cum ar fi fumatul pasiv, poluarea aerului, praful industrial, substante chimice volatile), inhalati o perioada lunga de timp, contribuie la dezvoltarea bronhopneumopatiei obstructive cronice.
Bronhopneumopatia obstructiva cronica nu poate fi vindecata, dar poate fi ameliorata si tinuta sub control. Singura metoda sigura de a incetini evolutia bolii este abandonarea fumatului. Medicamentele pot reduce sau ameliora simptomele. Schimbarea modului de viata, cum ar fi exercitiile fizice, exercitiile respiratorii si odihna, pot ameliora simptomele acestei afectiuni.
Exacerbarile (agravarea) bronhopneumopatiei obstructive cronice constau in scurtarea brusca a respiratiei, wheezing (respiratie haraitoare care poate fi auzita fie cu stetoscopul fie cu urechea libera) si, posibil, tuse severa, seaca sau productiva. Exacerbarile pot fi amenintatoare de viata si pot necesita spitalizare.
Simptomele caracteristice includ:
- tusea cronica
- productia cronica de sputa odata cu tusea
- episoade repetate de bronsita acuta
infectii respiratorii, cum ar fi guturaiul. ,raceala
Episoadele de agravare a simptomelor (ca tusea, productie de sputa si/sau respiratia scurta) cronica. Aceste episoade se numesc exacerbari ale BPOC, si pot fi amenintatoare de viata, necesitand spitalizarea.
. Evaluarea functiei pulmonare se face prin teste de spirometrie pulmonara, care masoara volumul de aer pe care bolnavul il expira comparativ cu o persoana sanatoasa, aceasta valoare numindu-se valoare predictiva. Alte teste specifice determina volumul de aer pe care bolnavul il expira intr-o secunda intr-o expiratie fortata (volumul expirator fortat, sau FEV1 = forced expiratory volume) si volumul de aer pe care il poate expira bolnavul dupa o inspiratie profunda, fortata (capacitatea vitala fortata sau FCV = forced vital capacity).
Factorii de risc controlabili
Fumatul este cel mai important factor de risc pentru BPOC. Toti ceilalti factori sunt minori, comparativ cu fumatul.
Oxigenoterapia creste nivelul oxigenului din sange si poate imbunatatii respiratia si prelungii supravietuirea bolnavilor cu BPOC sever.
Cea mai eficienta metoda de prevenire a aparitiei si agravarii BPOC este abandonarea fumatului.
Tratament cu bronhodilatatoare- medicatie inhalatorie spray,aerosoli conform indicatiilor medicului pneumolog
Pneumonia
Semne şi simptome caracteristice:
Pneumonia este o inflamaţie a ţesutului pulmonar. Ceea ce medicul dumneavoastră numeşte astăzi pneumonie poate avea astăzi mai mult de 50 de cauze diferite. Există mai multe tipuri de pneumonie. Ele variază ca intensitate de la o formă blândă la cele ameninţătoare de viaţă.
Pneumonia infecţioasă poate fi produsă de viruşi, bacterii, ca pneumocci, stafilocci, precum şi alte microorganisme.. Virusurile, inclusiv cele care produc gripă, sunt răspunzătoare de aproape 50% din totalul de pneumonii. Iritanţii chimici , paraziţii şi unele tipuri de fungi, de asemenea pot cauza pneumonie.
Pneumonia comunitară
Pneumonia comunitară îşi ia numele de la modalitatea în care este contractată, mai degrabă din comunitate decât din spital. Cauzele frecvente ale pneumoniei comunitare sunt bacteriile pneumoccice mycoplasmele şi virusurile gripale.
Diagnostic.
Semnele şi simptomele de pnumonie variază în funcţie de tipul şi extinderea infecţiei. La debut, pneumonia poate apărea ca o răceală sau se poate dezvolta ca o complicaţie acesteia. Cele mai multe tipuri sunt însoţite de febră ca şi de tuse. Tusea poate fi uscată sau poate produce spută colorată sau cu sânge. Medicul vă va asculta plămânii cu un stetoscop pentru a verifica dacă există zgomote respiratorii care pot indica inflamaţia produsă de infecţie. Examenul radiologic poate fi de ajutor în depistarea localizării şi extinderii infecţiei.
Cât de gravă este pneumonia.
Pneumonia este o boală frecvent întâlnită, apărând la mai mult de 1 din 100 de persoane anual. Gravitatea acestei boli depinde de starea generală de sănătate şi de tipul de pneumonie pe care o contactaţi. persoanele sănătoase au, în general, mecanisme de apărare suficiente pentru a neutraliza majoritatea agenţilor infecţioşi. Dacă alcoolismul, vârsta, traumatismele, utilizarea medicamentelor imunosupresoare sau alte boli v-au afectat mecanismele de apărare naturală, puteţi deveni mai suscecptibil la pneumonie. la adulţi mai în vârstă şi la persoanele slăbite de boală – mai ales la cele cu insuficienţă cardiacă sau cu boli pulmonare, cum ar fi astmul bronşic sau emfizemul – pneumonia poate fi fatală.
Tratamente
În cazul pneumoniei sunt esenţiale îngrjirea medicală adecvată, repausul la pat şi supravegherea corectă. tratamentul pe care vi-l recomandă medicul d-voastră depinde de cauza – dacă este virotică, bacteriană sau de alte cauze, şi de severitatea simptomelor . În cazul în care cauza este bacteriană, vi se va prescrie tratament antibiotic. Alegerea antibioticului este influenţată de mai mulţi factori , incluzând bacteria cauzatoare. În cazurile severe poate fi necesară spitalizarea.
Sfaturi pentru pevenire
Puteţi reduce riscul de a contacta un anumit tip de pneumonie cu vaccinul atipneumococic. El vă protejază împotriva foemi de pneumonie determinată de pneumococ.
Tuberculoza pulmonara
Tuberculoza pulmonara este o boala infecto-contagioasă provocată de bacilul Koch, afectând organismul în întregime, interesând cu precădere plămânul şi având de obicei o evoluţie cronică, pe parcursul căreia se deosebesc doua etape: tuberculoza primară şi tuberculoza secundară. Agentul patogen, bacilul Koch, este un microorganism în forma de bastonaş, cu un înveliş din ceară . Contaminarea se face: pe cale aeriană, aproape totdeauna prin bacilul Koch de tip uman. De la bolnavii de tuberculoză şi produsele patologice ale acestora, germenii ajung în organismul indivizilor neinfectaţi.
Frecvent activarea survine la1-2 ani de la infecţia iniţială sau este favorizată de boli şi tratamente imunodepresoare, silicoza, etilism (consum cronic de alcool ), stress. Tuberculoza pulmonară apare mai ales prin reactivarea focarelor nodulare din apexul pulmonar, de unde se răspândeşte pe cale bronşică şi mai rar prin receptarea unei noi infecţii.
Simptomatologia este ştearsă, chiar absentă. Tusea este prezentă, dar intermitentă, uşor de atribuit unei viroze sau fumatului.
Hemoptizia caracterizează tuberculoza pulmonară după o evoluţie prelungită. La copii, adenopatia hilară, poate sugera diagnosticul în prezenţa tusei iritative.
Fără tratament infecţia evoluează spre tuberculoza miliară, meningită sau menigo-encefalită.
Pleurezia tuberculoasă apare prin rupturi ale leziunilor pulmonare situate în vecinatatea pleurei. Lichidul pleural este serocitrin şi conţine puţini germeni, dar frecvente limfocite.
Medicii tratează tuberculoza cu antibiotice specifice pentru a distruge bacteria. Aceste medicamente sunt administrate tuturor persoanelor care au TBC, inclusiv nou-născutii, copiii, femeile gravide şi persoanele care au un sistem imun deficitar sau slăbit. Persoanele care au TBC care nu poate fi răspândit primesc de asemenea tratament pentru a preveni transformarea bacteriei in forma activa.
Pentru prevenirea tuberculozei alimentaţia şi igiena sunt condiţii de bază pentru ca un organism să fie sănătos. Trebuie crescută puterea de apărare a organismului, pentru a face faţă agresiunii bacilare.
Pentru ca sursa de infecţie o constituie oamenii bolnavi şi animalele bolnave de tuberculoză, un prim şi important mijloc de preventie este tratamentul bolnavilor, pentru a face sa scada astfel posibilitatea contactării bolii de către persoanele sănătoase de la contacţii tuberculoşi (sputa bolnavilor de tuberculoză conţine un număr enorm de bacili).
Pleurezia
Pleurezia este, de regula, o boală secundă, în mod obişnuit se dezvoltă pe fonul contagiunii de tuberculoză, în cazul bolilor reumatice, cancerului pulmonar, în urma traumelor. Pleureziile se împart în uscate şi exsudative. Boala deseori se dezvolta în urma supraracorii, scăderii forţelor de apărare ale organismului.
Bolnavii se plâng de dureri acute în una din părţile cutiei toracice, frisoane, respiraţie dublă, tusă seacă, temperatura sporită a corpului, indispoziţie, scăderea poftei de mâncare, pierderea capacităţii de muncă.
Consultarea la momentul oportun pe medic permite determinarea la timp a diagnosticului, efectuarea tratamentului necesar care în marea majoritate a cazurilor duce la însănătoşirea şi restabilirea capacităţii de muncă. Pe viitor, bolnavii trebuie să se afle la evidenţa de dispensar şi să primească tratamentul profilactic sub supravegherea medicului de familie.
În profilaxie o mare importantă au eforturile mişcările de consolidare generală a sănătăţii: respectarea regimului muncii şi odihnei, practicarea sporturilor, culturii fizice, călirea organismului, refuzul fumatului şi consumării băuturilor alcoolice.
Pleurezia reprezintă edemul (inflamarea) stratului de ţesut subţire care acoperă plămâni şi îmbracă cutia toracică.
Foiţa exterioara a pleurei îmbracă cutia toracică, iar foiţa internă acoperă plămânii. Spaţiul îngust care se gaseşte între cele doua foiţe ale pleurei conţine o cantitate mica de lichid care are rol în lubrifierea, permiţând ca cele doua foiţe să alunece una pe cealaltă în timpul respiraţiei.
Când pleura se inflamează, cele doua foiţe se freacă una de cealaltă, producând durere în piept. Aceasta este numita durere pleurală. Pleurezia se numeşte câteodată pleurita.
Cauzele pot fi o infecţie virală la nivelul căilor respiratori sau o pneumonie pot produce inflamarea pleurei ducând la pleurezie. Pleurezie se mai poate produce şi de la traumatisme ale toracelui (ruperea unei coaste), tuberculoza sau alte infecţii sau o tumoare pleurala, alte afecţiuni care pot să producă pleurezie. Acestea sunt poliartrita reumatoidă, lupusul, siclemia, trombembolism pulmonar sau pancreatita.
Pleurezia poate să apară şi ca o complicaţie a unei operaţii pe cord. Simptomele care apar sunt durere toracică şi dificultate în respiraţie, mai poate apărea febra şi dureri musculare mai ales după o infecţie virală. Inflamaţia pleurei, uneori, poate să provoace acumularea de lichid în cavitatea pleurală.
Se poate că durerea să se amelioreze după ce acest proces se poate produce, întrucât acumularea de lichid previne frecarea foiţelor pleurale una de alta.
Dacă există o cantitate mare de lichid acumulat în cavitatea pleurală, se poate diminua expansiunea plămânilor în timpul inspirului, producând dificultăţi de respiraţie.
Alte simptome care apar în sindromul lichidian pleural sunt febra, durere toracică şi tuse seacă. Sindromul lichidian pleural mai poate apărea şi în cazul insuficienţei cardiace sau unele boli ale ficatului şi rinichiului.
În cazul în care după o infecţie virală apar unele simptome amintite este bine ca să consultaţi medicul care după o examinare fizică şi o radigrafie va putea decide ce aveţi de făcut încontinuare.
| |
|
|
|
PROGRAMARI CONSULTATI |
Programarii online prin completarea formularului online >>>>>>
Programarii telefonice :
TEL: 0265-265559
0722-373447 |
|
DE CE ENDOKLINIK ? |
-
Experienta ;
-
Calitate servicii la standarde Europene
-
Economisiti timp ;
-
Programari telefonice sau online ;
-
Fara cupoane de pensie sau Adeverinta de salariat
-
Adresabilitate universala(adulti si copii) ;
-
Deschis zilnic 16-20,sambata 9-13
-
Fisier informatic de stocare a datelor permite evaluarea pacientilor in timp ;
-
Comunicare usoara cu medical de familie telefonic, internet ;
-
Risc redus de contagiozitate ;
-
Pret accesibil ; |
Astmul bronsic
O inflamaţie cronică a căilor respiratorii, ce conduce la sensibilizarea bronhiilor la diverşi stimuli iritanţi, determinând clinic tuse, clinic caracterizat prin reducerea generalizata, variabila si reversibila, a calibrului bronhiilor, cu crize paroxistice de dispnee cu wheezing (lipsa de aer cu respiratie suieratoare)
Astmul este o boala care afecteaza bronhiile. Bronhiile sunt ramificatii ale traheei ce conduc aerul spre alveolele pulmonare.
Diagnosticul se pune prin spirometrie cu test bronhodilatator
Fitoterapie - tratare naturista
in astm bronsic
-
O serie de plante cu actiune antispastica sunt indicate ca tratament adjuvant.
-
Isopul se administreaza ca infuzie, din 20 grame frunze si inflorescente la un litru de apa; se beau 2-3 cani pe zi.
-
Trei frati patati se indica pentru actiunea sa antialergica si depurativa; se foloseste sub forma de infuzie preparata din 30 grame planta la un litru de apa. Se beau 3-4 cani pe zi.
-
Cimbrisorul de camp are actiune antispastica si antiseptica la nivelul cailor respiratorii; se utilizeaza o infuzie din 10-20 grame la un litru de apa; se consuma 3 cani pe zi.
-
Levantica se indica in tusea chintoasa, spasmodica, care determina si crize de sufocare; se prepara o infuzie din 10-15 grame flori la un litru de apa, din care se beau doua cani pe zi.
-
Ventrilica calmeaza crizele de tuse uscata care apar la un astmatic; se administreaza infuzii din 30 grame planta la un litru de apa; se consuma 3 cani pe zi .
Particularitati de tratament
Crizele de astm bronsic nu pot fi tratate (rapid, energic) cu procedee naturiste; este absolut obligatoriu sa se intervina cu medicamente clasice, alopate (miofilin, hemisuccinat de hidrocortizon, adrenalina), pentru a nu se ajunge in dificila situatie de stare de rau astmic.
|
Bronşită astmatică
Astmul se caracterizează printr-o inflamaţie cronică a căilor aeriene, cu hiperreactivitate la diverşi stimuli, ceea ce determină îngustarea căilor respiratorii, care cedează spontan sau prin tratament. Factorii declanşatori sunt de natură diferită: alergeni, infecţii respiratorii, iritanţi, efort fizic, factori psihoemoţionali, stress, aer rece.
Unii bolnavii prezintă simptome clinice permanente, în diferite grade: tuse, dispnee de efort, respiraţie şuierătoare. Alţii sunt asimptomatici în afara crizelor.
Crizele de astm bronşic reprezintă aspectul clinic cel mai important al bolii. Ele apar intermitent, sunt impresionante, uneori dramatice pentru bolnav, familie, prieteni şi impun intervenţie rapidă. De aceea, este bine să cunoaştem semnele premergătoare unui acces de astm, dacă suntem bolnav sau avem printre cei apropiaţi un pacient cu acest diagnostic.
Unele semne se instalează cu mai mult timp (ore, zile) înainte de declanşarea crizei. Astfel, bolnavii au frecvent accese nocturne de tuse, care îi trezesc din somn. Ei prezintă dispnee (respiraţie dificilă) şi tuse la eforturi fizice din ce în ce mai mici, fie că este vorba exerciţii sportive sau activităţi gospodăreşti ori profesionale. Sunt obosiţi, slăbiţi, iar starea lor psihică se modifică, devenind morocănoşi, iritabili, cu o dispoziţie proastă, prezentând frecvent tulburări de somn. Copiii sunt neatenţi, nervoşi, cu o scăzută capacitate de concentrare la lecţii. De asemenea, pacienţii simt nevoia să folosească mai des decât de obicei inhalatorul. Cei care utilizează un peak-flow metru (dispozitiv care măsoară debitul expirator) vor constata o diminuare a valorilor măsurate de acesta, faţă de cele avute în mod obişnuit.
Ulterior apar simptomele tipice crizei: dispnee şi respiraţie şuierătoare marcate, mai ales în expiraţie, tuse la început uscată, apoi cu o expectoraţie mucoasă, perlată, senzaţia de durere sau presiune toracică, creşterea frecvenţei respiratorii şi cardiace. Bolnavul e palid, transpirat şi anxios. În cazuri mai grave, respiraţia devine şi mai dificilă, cu contracţia (retracţia) muşchilor toracelui şi gâtului, dar şi a nărilor. Bolnavul nu mai poate comunica în propoziţii complete, din cauza dispneei, iar buzele, unghiile, pielea devin vinete.
În momentul în care se declanşează criza trebuie să folosiţi un bronhodilatator cu acţiune rapidă, 2-6 pufuri de trei ori la interval de 20 de minute. Dacă simptomele persistă, nu insistaţi în folosirea inhalatorului, ci prezentaţi-vă la un serviciu de urgenţe medicale. Astmul bronşic este o boală pulmonară în care bronhiile prin care intră aerul în plămâni se contracta. Din aceasta cauza nu intra suficient aer în plămâni, ea poate să fie de două feluri astm bronşic alergic şi astm bronşic infecţios. Astmul bronşic alergic -în timpul respiraţiei aerul care intra în plămâni conţine unele impurităţi pot fi particule de praf, gaze, alergeni. După cum se înţelege se poate că impurităţile să fie în mod normal în aer .În mod normal bronhiile sesizează aceste “impurităţi” şi le elimina automat. În astmul bronsic bronhiile în care intra astfel de “impurităţi” se contracta mai mult decăt este normal. Aceasta contracţie exagerată se numeşte hiperactivitate bronşică. La persoanele la care apare acest tip de boala, se poate să existe unele modificări din naştere, cel puţin la bronhii care se contracta mai mult ca la cei care nu sunt bolnavi deci astmul bronşic alergic poate să fie o boală genetică. Astmul alergic poate fi o boala genetică care apare mai târziu după naştere şi/sau numai în anumite condiţii dar atunci cand se naşte copilul, nu se naşte cu astm bronsic. Astmul bronşic infecţios -atunci când intra în plămâni microbi sau viruşi în cantitate mare se produce infecţia bronhiilor i infecţia plămânilor. Infecţia plămânilor se numeşte pneumonie. Când pneumonia este produsă de viruşi boala se numeşte viroza pulmonară. Dacă viruşii au infectat plămânii şi căile prin care aerul intra în plămân: nas, faringe (gât), trahee, atunci boala se numeşte viroză respiratorie. Viruşii şi unii microbi care îmbolnăvesc plămânii determina unele stricăciuni ale bronhiilor. La unele persoane, dacă se produc multe pneumonii, stricăciunile bronhiilor fac ca bronhiile să se contracte exagerat la contactul cu unele particule sau gaze din aer. Aceste pneumonii, care pot prin repetarea lor sa determine hiperactivitate bronşică, au mare importanţă la copiii până la 5 ani. Când contracţia bronhiilor este prea mare, este îngreunată intrarea aerului în plămân. Din această cauza intra în plămân mai puţin aer decât are nevoie corpul.
Din aerul care intra în plămân organismul ia oxigenul pentru a oxigena sângele care are bioxid de carbon. Dacă intră prea puţin aer în plămân corpul nu are suficient oxigen şi aşa apare respiraţia îngreunată. La început când apare boala (astm bronşic), bronhiile se contracta mai mult decât este normal. Mai târziu (pe măsura ce astmul este mai vechi) pe lângă că bronhiile se contracta prea mult, acestea (bronhiile) încep să producă o secreţie. Aceasta secreţie îngreunează şi mai mult trecerea aerului prin bronhii şi oxigenarea sângelui. Medicii folosesc diferite teste pentru diagnosticarea astmului bronşic şi cauzelor sale. Pot fi necesare un examen fizic complet, teste respiratorii şi alergice. Medicul va poate recomanda să faceţi un test de măsurare a debitului expirator, acasă, pentru a determina dacă există o predispoziţie pentru crize, în scopul eliminării eventualelor cauze. Fiind vorba de o boală alergică, pacientul e bine să îşi ia următoarele măsuri de prevenire: să evite pe cât posibil să inhaleze particulele care-i declanşează criza, de asemenea măsurile de igienă trebuie să fie destul de stricte. Majoritatea tratamentelor pentru astm cuprind scheme medicamentoase. Medicamentele pentru astm se împart în 2 categorii: cele care se iau continuu, pentru a preveni crizele, şi cele care se folosesc pentru a ameliora simptomele în timpul crizei. |
| |
PNEUMOLOGIE
