Spirometria este utilizata pentru diagnosticarea diverselor afectiuni cronice ale bronhiilor si ale plamanului (astm, bronhopneumopatie cronica obstructiva (BPOC), pneumopatie interstitiala, emfizem), pentru a evalua gravitatea lor si pentru a le urmari evolutia.

Spirometrul este un aparat folosit sa masoare cat de eficient si cat de rapid plamanii pot fi expansionati sau goliti de aer.

Spirograma este o curba volum – timp. Curba flux – volum este o alternativa ce ofera aceleasi informatii. Masuratorile spirometrice utilizate in diagnosticul BPOC includ:

• FVC (capacitate vitala fortata): volumul maxim de aer ce poate fi expirat printr-o manevra fortata
• FEV 1 (VEMS): volumul expirat in prima secunda a unui expir maximal ce urmeaza unui expir maximal, furnizand informatii despre cat de repede pot fi goliti plamanii
• FEV1/FVC: FEV1 exprimat ca procentaj din FVC: da o indicatie clinica utila a gradului de limitare a fluxului de aer.

Raportul FEV1/FVC este cuprins intre 70% si 80% la adultul normal; o valoare sub 70% indica limitarea fluxului de aer si posibil BPOC. FEV1 este influentat de varsta, sex, inaltime, etnie. Se foloseste curent procentul fata de valoarea prezisa. Exista o vasta literatura a valorilor normale; cele potrivite pentru fiecare populatie trebuie sa fie utilizate.

Ce este necesar pentru a efectua o spirometrie?

Exista mai multe tipuri de spirometre:

• spirometre de dimensiuni si capacitati mari, de obicei, disponibile numai in laboratoare de explorari functionale si respiratorii. Calibrarea trebuie verificata conform unui volum cunoscut (de exemplu o seringa de 3 l conform unui protocol stabilit);
• spirometre mici, portabile, de obicei calibrate prin sisteme electronice.

O copie printata a curbei flux – volum este foarte utila pentru verificarea performantelor optime ale aparatului, pentru interpretarea rezultatelor si expluderea erorilor. Cele mai multe tipuri de spirometre necesita racordarea la reteaua de curent. Exista versiuni portabile, cu baterii, dar care nu permit stocarea informatiilor si nu sunt recomandate de rutina in diagnostic.

Efectuarea spirometriei

Spirometria se efectueaza optim cu pacientul sezand. Trebuie calmata anxietatea pacientului legata de executarea corecta a testului. Explicarea cu rabdare a tehnicii, acompaniate eventual de o demonstratie este folositoare. Pacientul ar trebui:

• sa respire complet
• sa lipeasca bine buzele in jurul piesei bucale
• sa expire atat de puternic si atat de rapid, incat sa-si simta plamanii complet goliti de aer
• sa respire din nou relaxat

Expirul trebuie sa continue pana cand nu mai exista aer de respirat, ceea ce, in cazurile severe de BPOC poate dura 15 secunde sau mai mult. Ca la orice test, rezultatele spirometriei pot fi validate numai daca expirul a fost corect efectuat. Trebuie efectuate cel putin 3 masuratori fara sa existe diferente mai mari de 200 ml. sau 5% intre doua valori ale FEV1 sau FVC. Se utilizeaza valoarea cea mai mare a FEV1 sau FVC chiar daca nu sunt de la aceeasi explorare. Raportul FEV1/FVC se calculeaza de pe curba cu valorile FEV1 sau FVC cele mai mari. Testele ce produc tuse sau dureri toracice nu sunt corespunzatoare si nu vor fi luate in considerare.