Pneumologie

Pneumologia este specialitatea care se ocupa cu depistarea, diagnosticarea, tratarea şi recuperarea bolnavilor care sufera de boli ale aparatului respirator prin mijloace nechirurgicale.

BOLI ALE CAILOR AERIENE

  • Astm;
  • Bronsita acuta;
  • Bronsita cronica;
  • BPOC;
  • Bronsiolita;
  • Bronsiectazia;
  • Malacia şi stenoza de cai aeriene;
  • Fistula traheo-esofagiana;
  • Boli ale cailor aeriene superioare;
  • Disfuncţia corzilor vocale;
  • Aspiraţia de corp străin;
  • Reflux gastro-esofagian.

TUMORI TORACICE

  • Cancer pulmonar;
  • Tumori pulmonare metastatice;
  • Mezoteliom;
  • Tumori pleurale (metastatice şi altele);
  • Tumori benigne intratoracice;
  • Tumori mediastinale;
  • Tumori ale peretelui toracic;
  • Sarcomul;
  • Limfomul.

INFECTII RESPIRATORII NON-TB

  • Infectii de tract respirator superior;
  • Infectii de tract respirator inferior;
  • Pneumonia comunitara;
  • Pneumonia nosocomiala;
  • Pneumonia la gazda imunocompromisa;
  • Alte pneumonii;
  • Pleurezia parapneumonica şi empiemul;
  • Abcesul pulmonar;
  • Infectia fungica;
  • Infestarea parazitica;
  • Infectia virala epidemica.

 TUBERCULOZA

  • Tuberculoza pulmonara;
  • Tuberculoza extrapulmonara;
  • Tuberculoza la gazda imunocompromisa;
  • Infecţia tuberculoasa latenta;
  • Boli mycobacteriene non-tuberculoase.

BOLI VASCULARE PULMONARE

  • Embolism pulmonar;
  • Hipertensiunea pulmonara primara;
  • Hipertensiunea pulmonara secundara;
  • Vasculite şi hemoragia pulmonara difuza;
  • Malformatii arteri-venoase.

 BOLI OCUPATIONALE ŞI DE MEDIU

  • Astmul ocupational;
  • Sindromul disfunctiei reactive de cale aeriana (RADS);
  • Pneumoconioza şi boala legata de azbest;
  • Pneumonita de hipersensibilitate;
  • Boli determinate de inhalarea de praf şi gaz toxic;
  • Boli legate de poluarea în spatii inchise (indoor  pollution);
  • Boli legate de poluarea în spatii deschise (outdoor pollution);
  • Boli legate de fumat.

 BOLI PULMONARE INTERSTITIALE DIFUZE

  • Sarcoidoza;
  • Pneumonii interstiţiale idiopatice incluzând fibroza pulmonara idiopatica (IPF), pneumonia interstiţiala non-specifica (NSIP), pneumonie criptogenica în organizare (COP), pneumonie interstiţiala acuta (AIP), bronsiolita asociata unei boli pulmonare interstitiale (RB-ILD), pneumonie interstitiala descuamativa (DIP), pneumonie interstitiala limfoida (LIP);
  • Pneumonie criptogenica în organizare (COP) de etiologie necunoscuta/ bronsiolita obliteranta cu pneumonie în organizare (BOOP).

 BOLI IATROGENE

  • Boli induse de medicamente;
  • Complicaţii ale procedurilor invazive;
  • Boli determinate de radioterapie.

 LEZIUNI ACUTE

  • Leziune pulmonara de inhalare;
  • Leziune toracica traumatica.

INSUFICIENTA RESPIRATORIE

  • Sindromul de detresă respiratorie acuta (ARDS);
  • Boli pulmonare obstructive;
  • Boli neuromusculare;
  • Boli de perete toracic;
  • Alte boli restrictive.

 BOLI PLEURALE

  • Pleurezia;
  • Chilotoraxul;
  • Hemotoraxul;
  • Fibrotoraxul;
  • Pneumotoraxul.

BOLI ALE PERETELUI TORACIC ŞI ALE MUSCULATURII RESPIRATORII (INCLUZAND DIAFRAGMUL)

  • Malformaţii ale peretelui toracic;
  • Tulburări neuromusculare;
  • Paralizia de nerv frenic;
  • Hernia diafragmatica.

BOLI MEDIASTINALE (excluzând tumorile)

  • Mediastinita;
  • Pneumomediastinul.

MANIFESTARI PLEURO-PULMONARE ALE BOLILOR SISTEMICE (extrapulmonare)

  • Colagenoze;
  • Boli cardiace;
  • Boli abdominale;
  • Boli hematologice;
  • Obezitatea;
  • Sindromul de hiperventilatie.

ANOMALII GENETICE ŞI DE DEZVOLTARE

  • Fibroza chistica;
  • Dischinezia ciliara primara;
  • Deficienta de α1 antitripsina;
  • Malformatii.

SARCINA ŞI PATOLOGIA RESPIRATORIE

  • Astm;
  • Fibroza chistica;
  • Tuberculoza;
  • Sarcoidoza;
  • Boli pulmonare restrictive;
  • Boli respiratorii determinate de sarcina.

BOLI ALERGICE (MEDIATE IgE)

  • Boli ale cailor aeriene superioare;
  • Astmul;
  • Aspergiloza bronhopulmonara;
  • Anafilaxia.

BOLI EOZINOFILICE

  • Bronşita eozinofilica non-astmatica;
  • Pneumonia eozinofilica acuta şi cronica;
  • Sindromul hipereozinofilic;
  • Sindromul Churg-Strauss.

PATOLOGIA SOMNULUI

  • Sindromul de apnee obstructiva în somn;
  • Sindromul de apnee centrala în somn;
  • Sindromul de hipoventilatie în obezitate.

IMUNODEFICIENTE

  • Sindromul imunodeficientei dobandite;
  • Patologia legata de infectia HIV;
  • Boli induse de medicatie;
  • Boala graft versus gazda;
  • Imunodeficienta post transplant.

BOLI PULMONARE ORFANE

  • Histiocitoza;
  • Limfangioleiomiomatoza (LAM);
  • Proteinoza pulmonara alveolara.

SIMPTOME ŞI SEMNE

  • Dispneea;
  • Wheeze;
  • Stridor;
  • Disfonie;
  • Tuse;
  • Producţia de sputa;
  • Durere toracica anterioara;
  • Hemoptizia;
  • Sforăitul;
  • Simptome generale ale bolilor incluzând febra, scăderea ponderala, nicturia, somnolenta diurna;
  • Semne anormale la inspecţie incluzând cianoza, pattern-uri respiratorii anormale, hipocratism digital, malformaţii de perete toracic, sindrom de vena cava superioara şi sindrom Horner;
  • Anomalii descoperite la palpare şi percuţie;
  • Anomalii descoperite la auscultatie. 
  • Tusea este un reflex de aparare a organismului prin care se elimina particule (daunatoare) din arboreal respirator;
  • Tusea persistenta este insa patologica si de obicei trebuie investigata (cautata o cauza). Cauze frecvente sunt:
  • Infectii ale tractului respirator;
  • Fumatul;
  • Antihipertensive din clasa captoprilului-enalapril,ramipril;
  • Astm bronsic boala extrem de prevalenta azi mai ales in zone cu poluare chimica  -  Tg Mures, Tarnaveni cu multe cazuri nediagnosticate-subclinice;
  • Primul pas Spirometrie = explorari functionale respiratorii masoara functia plamanilor (volumele de aer inspirate –expirate);
  • Radiografie toracica;
  • Recomandam un control simplu 1-2 ori pe an la cei cu factori de risc-fumatori, lucratori in mediu cu noxe.

Radiografiile

Radiografiile sunt in general destul de lipsite de riscuri. Un om poate tolera intr-un an circa 300 de radiografii adica cam 25 pe luna mai ales cele pulmonare.cele dentare sunt si mai putin riscante. Mai iradiante sunt cele osoasesi tranzitul baritat gastrointestinal, sau clismacu Ba (irigografia) tot mai rar folosite.

Gravidele desigur sunt mai expuse,de asemenea  pielea,testiculele,ovarele sunt mai expuse ca alte organe.

Se pot face radiografii cu sort de plumb in multe situatii.

Tomografia  computerizata este foarte iradianta, se recomanda examenul unui singur segment pe sedinta ex doar torace sau doar abdomen.

Rezonanta magnetica nu prezinta riscuri nici ecografia.

Fumatul prezinta un risc de cancer cu mult mai mare decat radiografiile deci un fumator ar fi ridicol sa nu faca radiografii pe motiv de iradiere!

Chiar si la computer tomograf repetat trebuie cantarit riscul cu informatiile aduse si mai ales a celor cu cancer.

Bronhoscopia

Bronhoscopia sau endoscopia bronsica reprezinta vizualizarea arborelui bronsic cu ajutorul fibrelor optice.

Cu mijloacele moderne bronhoscopia practic nu are contraindicatii,iar indicatiile pot cuprinde  orice afectiune pulmonara.

Nu este foarte placuta dar nu prezinta pericole si in nici un caz nu da cancer cum se credea in trecut cand se practica pentru aceasta afectiune.

Se practica sub anestezie locala cu xilina 2% gargara, spray, instilare la baza limbii.

Aparatul permite de asemenea aspiratia de fluide (sange,puroi,esantioane sputa), spalatura bronsica – instilarea si apoi aspirarea de fluide dintr-un loc dat,biopsia bronsica,si chiar mici interventii extrargerea de corpi straini,rezectii de tumori polipoide.

Bronhopneumopatia obstructiva cronica (BPOC)

Bronhopneumopatia obstructiva cronica (BPOC) reprezinta un grup deboli cronice, (care au evolutie pe termen lung ) ireversibile care determina dispnee (dificultatea respiratiei, gafaiala) datorita faptului ca aerul nu este expirat corespunzator din plamani. In timp, bronhopneumopatia obstructiva cronica se agraveaza si poate duce la, afectare cardiaca si moarte.
In bronsita cronica, bronsiile (caile care transporta aerul spre plaman) sunt inflamate, ceea ce determina ingustarea lor si aparitia dispneei. Simptomul caracteristic al bronsitei cronice este tusea productiva (cu expectoratie de sputa).
Se crede ca inafara fumatului, alti iritanti pulmonari (cum ar fi fumatul pasiv, poluarea aerului, praful industrial, substante chimice volatile), inhalati o perioada lunga de timp, contribuie la dezvoltarea bronhopneumopatiei obstructive cronice.
Bronhopneumopatia obstructiva cronica nu poate fi vindecata, dar poate fi ameliorata si tinuta sub control. Singura metoda sigura de a incetini evolutia bolii este abandonarea fumatului. Medicamentele pot reduce sau ameliora simptomele. Schimbarea modului de viata, cum ar fi exercitiile fizice, exercitiile respiratorii si odihna, pot ameliora simptomele acestei afectiuni.
Exacerbarile (agravarea) bronhopneumopatiei obstructive cronice constau in scurtarea brusca a respiratiei, wheezing (respiratie haraitoare care poate fi auzita fie cu stetoscopul fie cu urechea libera) si, posibil, tuse severa, seaca sau productiva. Exacerbarile pot fi amenintatoare de viata si pot necesita spitalizare.

Simptomele caracteristice includ:
- tusea cronica;
- productia cronica de sputa odata cu tusea;
- episoade repetate de bronsita acuta;
- infectii respiratorii, cum ar fi guturaiul, raceala.
Episoadele de agravare a simptomelor (ca tusea, productie de sputa si/sau respiratia scurta) cronica. Aceste episoade se numesc exacerbari ale BPOC, si pot fi amenintatoare de viata, necesitand spitalizarea.
Evaluarea functiei pulmonare se face prin teste de spirometrie pulmonara, care masoara volumul de aer pe care bolnavul il expira comparativ cu o persoana sanatoasa, aceasta valoare numindu-se valoare predictiva. Alte teste specifice determina volumul de aer pe care bolnavul il expira intr-o secunda intr-o expiratie fortata (volumul expirator fortat, sau FEV1 = forced expiratory volume) si volumul de aer pe care il poate expira bolnavul dupa o inspiratie profunda, fortata (capacitatea vitala fortata sau FCV = forced vital capacity).

Factorii de risc controlabili:

  • Fumatul este cel mai important factor de risc pentru BPOC. Toti ceilalti factori sunt minori, comparativ cu fumatul;
  • Oxigenoterapia creste nivelul oxigenului din sange si poate imbunatatii respiratia si prelungii supravietuirea bolnavilor cu BPOC sever;
  • Cea mai eficienta metoda de prevenire a aparitiei si agravarii BPOC este abandonarea fumatului.

Tratament cu bronhodilatatoare - medicatie inhalatorie spray, aerosoli conform indicatiilor medicului pneumolog.

Pneumonia

Semne şi simptome caracteristice:

  • Tuse;
  • Scurtarea respiraţie;
  • Dureri toracice(pleurzie);
  • Frisoane;
  • Febră.

Pneumonia este o inflamaţie a ţesutului pulmonar. Ceea ce medicul dumneavoastră numeşte astăzi pneumonie poate avea astăzi mai mult de 50 de cauze diferite. Există mai multe tipuri de pneumonie. Ele variază ca intensitate de la o formă blândă la cele ameninţătoare de viaţă.

Pneumonia infecţioasă poate fi produsă de viruşi, bacterii, ca pneumocci, stafilocci, precum şi alte microorganisme. Virusurile, inclusiv cele care produc gripă, sunt răspunzătoare de aproape 50% din totalul de pneumonii. Iritanţii chimici , paraziţii şi unele tipuri de fungi, de asemenea pot cauza pneumonie.

Pneumonia comunitară

Pneumonia comunitară îşi ia numele de la modalitatea în care este contractată, mai degrabă din comunitate decât din spital. Cauzele frecvente ale pneumoniei comunitare sunt bacteriile pneumoccice mycoplasmele şi virusurile gripale.

Diagnostic

Semnele şi simptomele de pnumonie variază în funcţie de tipul şi extinderea infecţiei. La debut, pneumonia poate apărea ca o răceală sau se poate dezvolta ca o complicaţie acesteia. Cele mai multe tipuri sunt însoţite de febră ca şi de tuse. Tusea poate fi uscată sau poate produce spută colorată sau cu sânge. Medicul vă va asculta plămânii cu un stetoscop pentru a verifica dacă există zgomote respiratorii care pot indica inflamaţia produsă de infecţie. Examenul radiologic poate fi de ajutor în depistarea localizării şi extinderii infecţiei.

Cât de gravă este pneumonia?

Pneumonia este o boală frecvent întâlnită, apărând la mai mult de 1 din 100 de persoane anual. Gravitatea acestei boli depinde de starea generală de sănătate şi de tipul de pneumonie pe care o contactaţi. persoanele sănătoase au, în general, mecanisme de apărare suficiente pentru a neutraliza majoritatea agenţilor infecţioşi. Dacă alcoolismul, vârsta, traumatismele, utilizarea medicamentelor imunosupresoare sau alte boli v-au afectat mecanismele de apărare naturală, puteţi deveni mai suscecptibil la pneumonie. la adulţi mai în vârstă şi la persoanele slăbite de boală – mai ales la cele cu insuficienţă cardiacă sau cu boli pulmonare, cum ar fi astmul bronşic sau emfizemul – pneumonia poate fi fatală.

Tratamente

În cazul pneumoniei sunt esenţiale îngrjirea medicală adecvată, repausul la pat şi supravegherea corectă. tratamentul pe care vi-l recomandă medicul d-voastră depinde de cauza – dacă este virotică, bacteriană sau de alte cauze, şi de severitatea simptomelor . În cazul în care cauza este bacteriană, vi se va prescrie tratament antibiotic. Alegerea antibioticului este influenţată de mai mulţi factori , incluzând bacteria cauzatoare. În cazurile severe poate fi necesară spitalizarea.

Sfaturi pentru pevenire

Puteţi reduce riscul de a contacta un anumit tip de pneumonie cu vaccinul atipneumococic. El vă protejază împotriva foemi de pneumonie determinată de pneumococ.

Tuberculoza pulmonara

Tuberculoza pulmonara este o boala infecto-contagioasă provocată debacilul Koch, afectând organismul în întregime, interesând cu precădere plămânul şi având de obicei o evoluţie cronică, pe parcursul căreia se deosebesc doua etape: tuberculoza primară şi tuberculoza secundară. Agentul patogen, bacilul Koch, este un microorganism în forma de bastonaş, cu un înveliş din ceară . Contaminarea se face: pe cale aeriană, aproape totdeauna prin bacilul Koch de tip uman. De la bolnavii de tuberculoză şi produsele patologice ale acestora, germenii ajung în organismul indivizilor neinfectaţi.

Frecvent activarea survine la1-2 ani de la infecţia iniţială sau este favorizată de boli şi tratamente imunodepresoare, silicoza, etilism (consum cronic de alcool ), stress. Tuberculoza pulmonară apare mai ales prin reactivarea focarelor nodulare din apexul pulmonar, de unde se răspândeşte pe cale bronşică şi mai rar prin receptarea unei noi infecţii.
Simptomatologia este ştearsă, chiar absentă. Tusea este prezentă, dar intermitentă, uşor de atribuit unei viroze sau fumatului.

Hemoptizia caracterizează tuberculoza pulmonară după o evoluţie prelungită. La copii, adenopatia hilară, poate sugera diagnosticul în prezenţa tusei iritative.

Fără tratament infecţia evoluează spre tuberculoza miliară, meningită sau menigo-encefalită.

Pleurezia tuberculoasă apare prin rupturi ale leziunilor pulmonare situate în vecinatatea pleurei. Lichidul pleural este serocitrin şi conţine puţini germeni, dar frecvente limfocite.

Medicii tratează tuberculoza cu antibiotice specifice pentru a distruge bacteria. Aceste medicamente sunt administrate tuturor persoanelor care au TBC, inclusiv nou-născutii, copiii, femeile gravide şi persoanele care au un sistem imun deficitar sau slăbit. Persoanele care au TBC care nu poate fi răspândit primesc de asemenea tratament pentru a preveni transformarea bacteriei in forma activa.

Pentru prevenirea tuberculozei alimentaţia şi igiena sunt condiţii de bază pentru ca un organism să fie sănătos. Trebuie crescută puterea de apărare a organismului, pentru a face faţă agresiunii bacilare.

Pentru ca sursa de infecţie o constituie oamenii bolnavi şi animalele bolnave de tuberculoză, un prim şi important mijloc de preventie este tratamentul bolnavilor, pentru a face sa scada astfel posibilitatea contactării bolii de către persoanele sănătoase de la contacţii tuberculoşi (sputa bolnavilor de tuberculoză conţine un număr enorm de bacili).

Pleurezia

Pleurezia este, de regula, o boală secundă, în mod obişnuit se dezvoltă pe fonul contagiunii de tuberculoză, în cazul bolilor reumatice, cancerului pulmonar, în urma traumelor. Pleureziile se împart în uscate şi exsudative. Boala deseori se dezvolta în urma supraracorii, scăderii forţelor de apărare ale organismului.

Bolnavii se plâng de dureri acute în una din părţile cutiei toracice, frisoane, respiraţie dublă, tusă seacă, temperatura sporită a corpului, indispoziţie, scăderea poftei de mâncare, pierderea capacităţii de muncă.

Consultarea la momentul oportun pe medic permite determinarea la timp a diagnosticului, efectuarea tratamentului necesar care în marea majoritate a cazurilor duce la însănătoşirea şi restabilirea capacităţii de muncă. Pe viitor, bolnavii trebuie să se afle la evidenţa de dispensar şi să primească tratamentul profilactic sub supravegherea medicului de familie.

În profilaxie o mare importantă au eforturile mişcările de consolidare generală a sănătăţii: respectarea regimului muncii şi odihnei, practicarea sporturilor, culturii fizice, călirea organismului, refuzul fumatului şi consumării băuturilor alcoolice.

Pleurezia reprezintă edemul (inflamarea) stratului de ţesut subţire care acoperă plămâni şi îmbracă cutia toracică.

Foiţa exterioara a pleurei îmbracă cutia toracică, iar foiţa internă acoperă plămânii. Spaţiul îngust care se gaseşte între cele doua foiţe ale pleurei conţine o cantitate mica de lichid care are rol în lubrifierea, permiţând ca cele doua foiţe să alunece una pe cealaltă în timpul respiraţiei.

Când pleura se inflamează, cele doua foiţe se freacă una de cealaltă, producând durere în piept. Aceasta este numita durere pleurală. Pleurezia se numeşte câteodată pleurita.      

Cauzele pot fi o infecţie virală la nivelul căilor respiratori sau o pneumonie pot produce inflamarea pleurei ducând la pleurezie. Pleurezie se mai poate produce şi de la traumatisme ale toracelui (ruperea unei coaste), tuberculoza sau alte infecţii sau o tumoare pleurala, alte afecţiuni care pot să producă pleurezie. Acestea sunt poliartrita reumatoidă, lupusul, siclemia, trombembolism pulmonar sau pancreatita.

Pleurezia poate să apară şi ca o complicaţie a unei operaţii pe cord. Simptomele care apar sunt durere toracică şi dificultate în respiraţie, mai poate apărea febra şi dureri musculare mai ales după o infecţie virală. Inflamaţia pleurei, uneori, poate să provoace acumularea de lichid în cavitatea pleurală.

Se poate că durerea să se amelioreze după ce acest proces se poate produce, întrucât acumularea de lichid previne frecarea foiţelor pleurale una de alta.

Dacă există o cantitate mare de lichid acumulat în cavitatea pleurală, se poate diminua expansiunea plămânilor în timpul inspirului, producând dificultăţi de respiraţie.

Alte simptome care apar în sindromul lichidian pleural sunt febra, durere toracică şi tuse seacă. Sindromul lichidian pleural mai poate apărea şi în cazul insuficienţei cardiace sau unele boli ale ficatului şi rinichiului.

În cazul în care după o infecţie virală apar unele simptome amintite este bine ca să consultaţi medicul care după o examinare fizică şi o radigrafie va putea decide ce aveţi de făcut încontinuare.

Astmul bronsic

O inflamaţie cronică a căilor respiratorii, ce conduce la sensibilizarea bronhiilor la diverşi stimuli iritanţi, determinând clinic tuse,  clinic caracterizat prin reducerea generalizata, variabila si reversibila, a calibrului bronhiilor, cu crize paroxistice de dispnee cu wheezing (lipsa de aer cu respiratie suieratoare)
Astmul este o boala care afecteaza bronhiile. Bronhiile sunt ramificatii ale traheei ce conduc aerul spre alveolele pulmonare.

Diagnosticul se pune prin spirometrie cu test bronhodilatator.


Fitoterapie - tratare naturista in astm bronsic

  • O serie de plante cu actiune antispastica sunt indicate ca tratament adjuvant;
  • Isopul se administreaza ca infuzie, din 20 grame frunze si inflorescente la un litru de apa; se beau 2-3 cani pe zi;
  • Trei frati patati se indica pentru actiunea sa antialergica si depurativa; se foloseste sub forma de infuzie preparata din 30 grame planta la un litru de apa. Se beau 3-4 cani pe zi;
  • Cimbrisorul de camp are actiune antispastica si antiseptica la nivelul cailor respiratorii; se utilizeaza o infuzie din 10-20 grame la un litru de apa; se consuma 3 cani pe zi;
  • Levantica se indica in tusea chintoasa, spasmodica, care determina si crize de sufocare; se prepara o infuzie din 10-15 grame flori la un litru de apa, din care se beau doua cani pe zi;
  • Ventrilica calmeaza crizele de tuse uscata care apar la un astmatic; se administreaza infuzii din 30 grame planta la un litru de apa; se consuma 3 cani pe zi.

Particularitati de tratament

Crizele de astm bronsic nu pot fi tratate (rapid, energic) cu procedee naturiste; este absolut obligatoriu sa se intervina cu medicamente clasice, alopate (miofilin, hemisuccinat de hidrocortizon, adrenalina), pentru a nu se ajunge in dificila situatie de stare de rau astmic.

Bronşită astmatică

Astmul se caracterizează printr-o inflamaţie cronică a căilor aeriene, cu hiperreactivitate la diverşi stimuli, ceea ce determină îngustarea căilor respiratorii, care cedează spontan sau prin tratament. Factorii declanşatori sunt de natură diferită: alergeni, infecţii respiratorii, iritanţi, efort fizic, factori psihoemoţionali, stress, aer rece.
Unii bolnavii prezintă simptome clinice permanente, în diferite grade: tuse, dispnee de efort, respiraţie şuierătoare. Alţii sunt asimptomatici în afara crizelor.
Crizele de astm bronşic reprezintă aspectul clinic cel mai important al bolii. Ele apar intermitent, sunt impresionante, uneori dramatice pentru bolnav, familie, prieteni şi impun intervenţie rapidă. De aceea, este bine să cunoaştem semnele premergătoare unui acces de astm, dacă suntem bolnav sau avem printre cei apropiaţi un pacient cu acest diagnostic.
Unele semne se instalează cu mai mult timp (ore, zile) înainte de declanşarea crizei. Astfel, bolnavii au frecvent accese nocturne de tuse, care îi trezesc din somn. Ei prezintă dispnee (respiraţie dificilă) şi tuse la eforturi fizice din ce în ce mai mici, fie că este vorba exerciţii sportive sau activităţi gospodăreşti ori profesionale. Sunt obosiţi, slăbiţi, iar starea lor psihică se modifică, devenind morocănoşi, iritabili, cu o dispoziţie proastă, prezentând frecvent tulburări de somn. Copiii sunt neatenţi, nervoşi, cu o scăzută capacitate de concentrare la lecţii. De asemenea, pacienţii simt nevoia să folosească mai des decât de obicei inhalatorul. Cei care utilizează un peak-flow metru (dispozitiv care măsoară debitul expirator) vor constata o diminuare a valorilor măsurate de acesta, faţă de cele avute în mod obişnuit.
Ulterior apar simptomele tipice crizei: dispnee şi respiraţie şuierătoare marcate, mai ales în expiraţie, tuse la început uscată, apoi cu o expectoraţie mucoasă, perlată, senzaţia de durere sau presiune toracică, creşterea frecvenţei respiratorii şi cardiace. Bolnavul e palid, transpirat şi anxios. În cazuri mai grave, respiraţia devine şi mai dificilă, cu contracţia (retracţia) muşchilor toracelui şi gâtului, dar şi a nărilor. Bolnavul nu mai poate comunica în propoziţii complete, din cauza dispneei, iar buzele, unghiile, pielea devin vinete.
În momentul în care se declanşează criza trebuie să folosiţi un bronhodilatator cu acţiune rapidă, 2-6 pufuri de trei ori la interval de 20 de minute. Dacă simptomele persistă, nu insistaţi în folosirea inhalatorului, ci prezentaţi-vă la un serviciu de urgenţe medicale. Astmul bronşic este o boală pulmonară în care bronhiile prin care intră aerul în plămâni se contracta. Din aceasta cauza nu intra suficient aer în plămâni, ea poate să fie de două feluri astm bronşic alergic şi astm bronşic infecţios.  Astmul bronşic alergic -în timpul respiraţiei aerul care intra în plămâni conţine unele impurităţi pot fi particule de praf, gaze, alergeni. După cum se înţelege se poate că impurităţile să fie în mod normal în aer .În mod normal bronhiile sesizează aceste “impurităţi” şi le elimina automat. În astmul bronsic bronhiile în care intra astfel de “impurităţi” se contracta mai mult decăt este normal. Aceasta contracţie exagerată se numeşte hiperactivitate bronşică. La persoanele la care apare acest tip de boala, se poate să existe unele modificări din naştere, cel puţin la bronhii care se contracta mai mult ca la cei care nu sunt bolnavi deci astmul bronşic alergic poate să fie o boală genetică. Astmul alergic poate fi o boala genetică care apare mai târziu după naştere şi/sau numai în anumite condiţii dar atunci cand se naşte copilul, nu se naşte cu astm bronsic. Astmul bronşic infecţios -atunci când intra în plămâni microbi sau viruşi în cantitate mare se produce infecţia bronhiilor i infecţia plămânilor. Infecţia plămânilor se numeşte pneumonie. Când pneumonia este produsă de viruşi boala se numeşte viroza pulmonară. Dacă viruşii au infectat plămânii şi căile prin care aerul intra în plămân: nas, faringe (gât), trahee, atunci boala se numeşte viroză respiratorie. Viruşii şi unii microbi care îmbolnăvesc plămânii determina unele stricăciuni ale bronhiilor. La unele persoane, dacă se produc multe pneumonii, stricăciunile bronhiilor fac ca bronhiile să se contracte exagerat la contactul cu unele particule sau gaze din aer. Aceste pneumonii, care pot prin repetarea lor sa determine hiperactivitate bronşică, au mare importanţă la copiii până la 5 ani. Când contracţia bronhiilor este prea mare, este îngreunată intrarea aerului în plămân. Din această cauza intra în plămân mai puţin aer decât are nevoie corpul.
Din aerul care intra în plămân organismul ia oxigenul pentru a oxigena sângele care are bioxid de carbon. Dacă intră prea puţin aer în plămân corpul nu are suficient oxigen şi aşa apare respiraţia îngreunată. La început când apare boala (astm bronşic), bronhiile se contracta mai mult decât este normal. Mai târziu (pe măsura ce astmul este mai vechi) pe lângă că bronhiile se contracta prea mult, acestea (bronhiile) încep să producă o secreţie. Aceasta secreţie îngreunează şi mai mult trecerea aerului prin bronhii şi oxigenarea sângelui.  Medicii folosesc diferite teste pentru diagnosticarea astmului bronşic şi cauzelor sale. Pot fi necesare un examen fizic complet, teste respiratorii şi alergice. Medicul va poate recomanda să faceţi un test de măsurare a debitului expirator, acasă, pentru a determina dacă există o predispoziţie pentru crize, în scopul eliminării eventualelor cauze. Fiind vorba de o boală alergică, pacientul e bine să îşi ia următoarele măsuri de prevenire: să evite pe cât posibil să inhaleze particulele care-i declanşează criza, de asemenea măsurile de igienă trebuie să fie destul de stricte. Majoritatea tratamentelor pentru astm cuprind scheme medicamentoase. Medicamentele pentru astm se împart în 2 categorii: cele care se iau continuu, pentru a preveni crizele, şi cele care se folosesc pentru a ameliora simptomele în timpul crizei.